Îngerul iubește mult pe omul pe care îl păzește și are mare îndrăzneală să ceară de la Dumnezeu mântuirea lui

Toate făpturile văzute și nevăzute au fost făcute de Dumnezeu din Iubire. Pentru că Însuși Dumnezeu este Iubirea și izvorul iubirii.

Omul este zidirea cea mai de preț a lui Dumnezeu. Pe el l-a făcut după chipul și asemănarea Sa, de aceea îl iubește atât de mult.

O altă dovadă a dragostei Sale față de neamul omenesc este că a rânduit fiecăruit om câte un înger păzitor.

Îngerii sunt la create pentru a se împărtăși de iubirea lui Dumnezeu, dar și pentru a sluji creației, din iubire.

O autoare spunea foarte frumos că omul ar trebui să fie și el un înger pentru semenul lui ori de câte ori poate, ca semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care i l-a dat îngerul său.

Avva Atanasie Sinaitul spune că îngerii îi iubesc foarte mult pe oameni și au multă îndrăzneală la Dumnezeu pentru noi.

„Sfinții îngeri sunt iubitori de oameni foarte și milostivi către neamul nostru, fiindcă prin trupul nostru s-au învrednicit a vedea pe Dumnezeu-Cuvântul, precum din veac doreau să vadă”.

Despre aceasta vorbește Sfântul Apostol Petru: „A dăruit nouă bunătățile pe care îngerii doreau a le vedea” (I Petru 1, 12).

Oamenii s-au învrednicit a-L vedea primii pe Dumnezeu, când S-a întrupat și a viețuit în lume. Iar atunci când Hristos S-a înălțat la cer, toate puterile cerești L-au văzut, după cum spune Apostolul Pavel:

„Acum însă S-a suit Hristos ca să Se arate Începătoriilor și Stăpâniilor prin Biserică” (Efeseni 3, 10).

Iată de iubesc îngerii atât de mult pe oameni. Însuși Mântuitorul vădește dragostea lor față de noi atunci când rostește pilda drahmei celei pierdute.

Și zice Domnul că așa cum stăpâna casei se bucură că a aflat drahma cea pierdută, așa bucurie mare se face în cer pentru un om care se pocăiește.

„Așa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește” (Luca 15, 8-10).

Pentru aceea a horătât Dumnezeu, în mare Sa iubire de oameni, să dea fiecărui om câte un înger spre pază și îndreptare.

Așa precum acesta se bucură de întoarcerea celui păcătos la Dumnezeu, așa se întristează de îndepărtarea lui de Dumnezeu.

Rolul îngerului păzitor este să ne apere de diavoli, să ne insufle gânduri bune și să ajute să lucrăm virtuțile.

Îngerii sunt părtăși la mântuirea noastră și de aceea dorința lor cea mai mare este să ne înfățișeze înaintea lui Dumnezeu curați și bineplăcuți Lui.

Ei au putere de la Dumnezeu să ne ocrotească, să ne lumineze și să ne îndrepteze. Dar au și mare îndrăzneală înaintea Lui pentru sufletele noastre.

„Îngerul cel dat omului spre păzire, de va afla pe omul căruia i s-a încredințat iubind binele și silindu-se pe sine după putere a face binele, îi ajută lui, rugînd pentru dânsul pe Iubitorul de oameni Dumnezeu și cerând ca să-i dăruiască lui mântuire și iertarea păcatelor, iar Dumnezeu îi plinește cererea sa”.

Să nu îl ignorăm pe îngerul păzitor, ci să-i cerem ajutorul. Să ne rugăm să mijlocească pentru noi la Dumnezeu, ca unul care slujește Lui cu dragoste și ascultare și face întru toate voia Lui cea sfântă.

Dacă sfinții au mare îndrăzneală să ceară de la Dumnezeu ajutor și mântuire pentru oameni, cu atât mai mult îngerii.

„De multe ori și Sfinții Îngeri, ca niște adevărați plăcuți ai lui Dumnezeu, și multă îndrăzneală către Dânsul având, ca cei ce nicidecum Lui nu-I greșesc, cerând uneori de la Dânsul – unul adică mântuire acestui om, iar altuia, celuilalt -, le dă lor”.