Precum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa aleargă sufletul meu însetat, către iubirea ta cea sfântă, Împărăteasa cerului şi a pământului.
Căci tu eşti viaţa vieţii mele şi hrănitoarea sărmanului meu trup!
Tu L-ai hrănit cu lapte pe Mântuitorul sufletului meu;
Iar tu însăţi te-ai hrănit cu nepieritoarea hrană a învăţăturii Lui celei dumnezeieşti!
O, lumină, luminată de Lumina cerească!
Luminează-mi, te rog, întunericul meu cel dinlăuntru, pentru ca mintea mea şi dorinţa mea să se înaripeze în lumina ta către Sionul cel de sus!
Judecă-mă, Doamnă Fecioară şi fă-mi dreptate în cearta mea cu trupul, cu lumea înşelătoare şi cu diavolul, cu şarpele cel viclean, cu aspida cea aducătoare de moarte,
Ca să mă izbăvesc de aceşti trei înfricoşaţi şi vicleni vrăjmaşi, cu ajutorul Tău!
Zdrobeşte, Stăpână, capetele lor trufaşe, slăbeşte-le puterile şi întăreşte-mă să le stau împotrivă!
Dreapta ta întru tărie, că ţii cu ea pe Cel ce ţine toate!
Să învie Domnul în mine, cu darul Său, pentru rugăciunile tale de Maică şi se vor risipi vrăjmaşii mei.