Patru lumânări ardeau încetișor, și dacă ascultai cu atenție puteai chiar să le auzi vorbind :
Prima a spus :
Eu sunt ” LINIȘTEA „.
În ziua de astăzi oamenii au uitat că pot face parte din viața lor…Flacăra s-a micșorat din ce în ce mai mult și s-a stins .
Apoi a vorbit cea de a doua :
Eu sunt ” CREDINȚA „.
Oamenii spun că pot să trăiască foarte bine și fără mine, nu cred că mai are vreun rost să ard. Când a terminat de vorbit, și aceasta s-a stins.
A vorbit cea de a treia :
Eu sunt „IUBIREA „, a spus cea de a treia. Nu mai am putere să ard, oamenii mă dau la o parte ca pe un lucru fără valoare, ei uită să -i iubească chiar și pe cei mai apreciați oameni din viața lor…
O adiere blândă care trecea pe lângă ea a stins-o fără să vrea.
Un copil a intrat în încăperea unde mai ardea o singură lumânare, și văzându-le pe cele trei stinse, a început să plângă.
Voi ar trebui să fiți mereu aprinse.
Cea de a patra lumânare i-a șoptit ușor :
Nu-ți fie frică, atât timp cât eu ard, le putem reaprinde pe celelalte.
Eu sunt ” SPERANȚA „!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins și pe celelalte.
Flacăra speranței să ardă mereu în sufletul tău…Pentru că tu ai o viață plină de liniște, credință și iubire!
Și mai mult de toate acestea, Mântuitorul Hristos să te binecuvânteze cu prezența sa.