Cele trei lucruri care țin răul la distanță de noi sunt: postul, spovedania și mersul la Biserică. Găsim mai multe sfaturi în acest sens în volumul al 15-lea al cărții „Ne vorbește Părintele Cleopa”.
„Nici descântecele, nici vrăjitoriile, nici fermecătoriile, nimic, nimic nu poate să-ți facă nimeni, dacă ai trei lucruri: dacă postești sfintele posturi, dacă ești mărturisit curat și dacă mergi reglat la biserică. Nu-ți poate face nimeni niciodată nici un rău.
Pot să vină toți dracii din iad, că n-au ce-ți face. Odată ce te-ai mărturisit și ești sub canonul duhovnicului, ai intrat în taina lui Iisus Hristos.”
Părintele Ilie Cleopa spune că nici un rău nu se poate atinge de noi atâta timp cât avem o viață curată și apropiată de Dumnezeu. Nimic nu poate birui puterea postului și a rugăciunii. Părintele relatează o istorioară pe care a citit-o într-o carte depre un tânăr care a fost apărat de vrăji datorită spovedaniei și a rugăciunii.
Acest tânăr era din Cipru, și avea o prietenă cu care intenționa să se căsătorească. Dar pentru că a venit vremea să plece în armată, i-a spus că dacă îl va aștepta, când se va întoarce se va însura cu ea.
Ea a spus că până ce vine el înapoi, ea își va vedea de treburile ei și va căuta zestre. Însă după ce a fost liberat și s-a întors acasă, a auzit numai lucruri rele despre dânsa. El era un om cuminte, serios și un bun creștin, dar ea era o desfrânată.
Când s-au revăzut, fata i-a reamintit promisiunea lui, însă el i-a spus că niciodată nu se va însura cu ea pentru că nu l-a așteptat cum se cuvine și nu și-a ținut făgăduința față de el. Mâniindu-se foarte tare, fata i-a spus că dacă nu vrea să o ia de bunăvoie, o va lua de nevoie. El a înțeles atunci că îi va face vrăji.
Și a mers tânăra aceea la o vrăjitoare vestită din Cipru căreia îi slujea vreo 300 de draci trimiși de satana. Unul din ei avea putere mare să facă orice, îi otrăvea pe oameni, îi fermeca sau îi ducea în tot felul de prăpăstii.
Vrăjitoarea i-a zis fetei că în noaptea aceea îl va aduce lângă ea dacă îi dă 3 pungi cu bani de aur. Ea i-a dat încă mai mult, căci era bogată.
Știind ce avea să facă fata, băiatul s-a dus la un duhovnic bun de la o mănăstire și s-a spovedit. Părintele i-a zis să stea fără grijă, și l-a povățuit să facă un canon și metanii zilnice, să țină post și să meargă des la biserică.
Întărindu-se de cuvintele duhovnicului, tânărul s-a dus acasă, a aprins candela și a început să-și facă rugăciunile rânduite. Vrăjitoarea a trimis la el doi demoni ai desfrânării, să-l aprindă pe el cu gând la fata aceea, căci reușise să atragă sute de bărbați spre femei, însă nici unul din ei nu era un creștin adevărat.
Dar dracii aceia nu s-au putut apropia de casa lui la șapte mile, căci el își făcea canonul. Și s-au întors plângând la vrăjitoare că nu au nici o putere asupra lui, căci acolo e Hristos și îi arde.
A trimis apoi vrăjitoarea 30 de draci să-i insufle gânduri care să-l aducă la fata aceea. Dar și aceștia s-au întors plângând că nu se pot apropia la zece mile de locul acela pentru că Îngerul Domnului ține sabia de foc și fulgeră de la distanță, iar dacă se apropie, îi trăsnește.
I-au spus fermecătoarei că s-a spovedit curat și că urmează să se împărtășească duminica viitoare cu Trupul și Sângele Domnului, iar pe unul ca acesta nu-l poate ataca pentru că are apărarea Îngerului.
Iar vrăjitoarea s-a mirat și i-a întrebat cum de pe ceilalți bărbați au reușit să-i amăgească, iar diavolii au spus că pe aceia i-a găsit nespovediți cu anii, plini de patimi și de păcate, fără post, fără milostenii, neduși la Biserică. Pe aceia îi poate duce unde vor, dar asupra creștinilor adevărați nu au nici o putere, nici chiar dacă ar trimite asupra lor zece mii de diavoli.
Cugetând la cele auzite, femeia aceea și-a zis întru sine: „Am trimis 30 de draci și n-au putut birui pe un creștin. Mare putere are Hristos! Vai mie, păcătoasa, eu slujesc la draci de 40 de ani, și n-am știut că ei nu pot să biruiască un creștin. Mă duc în fundul iadului, câte rele am făcut, pe câți am omorât, i-am vrăjit, i-am otrăvit, i-am pus să facă atâtea feluri de răutăți”.
Și pocăindu-se astfel, s-a îmbrăcat în grabă și s-a dus la duhovnicul la care fusese și tânărul acela. Și căzând la picioarele lui, și-a mărturisit păcatele, plângând cu amar pentru miile de divorțuri pe care le-a pricinuit, pentru despărțiri, desfrâuri, omoruri, otrăviri și farmece. Și cerând de la părinte canonul cuvenit, și-a îndreptat viața.
Iată cum, spune Părintele Cleopa, cel care se află aproape de Dumnezeu prin post, prin spovedanue, prin rugăciune și prin răbdarea ispitelor, “nu numai pe sine se mântuiește ci îi aduce și pe alții la credință și îi înțelepțește”.
Sursă: “Ne Vorbește Părintele Cleopa”, Vol. 15