Nu te simţi mai aproape de Dumnezeu şi de oameni ca de pe Cruce. Dar nouă nu ne-a fost rânduită, pentru că nu suntem vrednici. Am vrut să vă ţin „ieri” acest cuvânt, dar am vrut să aleg oamenii care vin pentru mântuirea sufletului, pentru ca să nu-l spun în vânt.
Eu nu vă dau neapărat canoane, mătănii, rugăciuni şi post, ci vă îndemn să vă schimbaţi purtările şi să-I mulţumiţi lui Dumnezeu pentru crucea pe care v-a dat-o, că Sfânta Biserică, Sfânta Împărtăşanie le ştiţi – dar faptul acesta l-am găsit de cuviinţă să vi-l spun mai mult. Vreau să vă schimb lacrimile voastre în bucurie, că mulţumind lui Dumnezeu de toate durerile şi schimbându-vă purtările vă veţi bucura. O veţi face? Unii cred că rugăciunea însemnează a sta în genunchi sau a rosti din gură sau gând:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Dar rugăciunea cea adevărată este a te simţi mulţumit şi a-ţi deschide sufletul să te simţi aproape de Dumnezeu. Iar care o fac pe aceea, Dumnezeu să le ajute. Cei care au dureri şi suferinţe sunt cei distinşi, pe care i-a ales Dumnezeu pentru Împărăţia lui cea veşnică, căci veşnic e orice om – dar care veşnicie?! Dometie, un călugăr tânăr de la Muntele Athos, era foarte vesel, tot timpul cânta.
Într-o zi l-am găsit în chilie plângând şi l-am întrebat de ce plânge. Mi-a răspuns că l-a părăsit Dumnezeu. Eu l-am întrebat, cum? şi a zis: „ -Nu mai am nici un necaz, sunt scutit de supărări”. Care dintre voi aţi plânge pentru faptul că v-a părăsit Dumnezeu, în cazul că v-a luat crucea?
Căci nu v-a bătut nimeni piroane în mâini şi nici cunună de spini nu v-a îndesat pe cap. Sfântul Apostol Pavel zice aşa: Roagă-te neîncetat, munceşte neîncetat şi mulţumeşte lui Dumnezeu neîncetat, pentru toate bucuriile şi durerile pe care ţi le-a dăruit. (1 Tesaloniceni 5, 16-18).
Viaţa aceasta nu este numai pentru a strânge averi, sau numai pentru a te îmbrăca, căci nu aceştia sunt oamenii fericiţi, ci aceia care au o cruce de purtat.
Mă doare mult faptul că sunt unii care se supără pentru suferinţele pe care le au din cauza bolilor, pentru că nu sunt înţeleşi în familie, dar puţini sunt acei care vin pentru mântuirea sufletului. Amin.