La părintele Paisie Olaru venise o femeie să se spovedească.
Ea l-a întrebat: “Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc”.
Părintele a întrebat-o: “Şi nu te rogi?”, la care ea a grăit: “Mă rog, cum să nu mă rog”. “Şi cum te rogi?”.
“Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: “Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă”. Atunci când spăl rufe spun din nou: “Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată”. Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte”.
Femeia l-a întrebat în final: “Părinte, o fi bună rugăciunea asta?”, iar părintele Paisie i-a spus asa: “Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!”.